Importanta jocului in dezvoltarea copilului

Jocul, asa cum este vazut de J.Piaget, reprezinta un sector de activitate indispensabil echilibrului afectiv si intelectual al copilului. Simbolismul din jocurile copiilor reprezinta un proces de descarcare a tensiunilor si de lichidare a conflictelor din viata micutilor. Specialistii au descoperit ca cei mici isi exprima fantasmele si angoasa in mod predilect prin joc asa ca el este folosit si ca interventie terapeutica.

Majoritatea dintre noi crede ca jocul e doar pentru copii. Ni se pare plictisitor si ciudat sa participam chiar noi la activitati ce cuprind jocul. Suntem prea obositi, stresati, nervosi ca sa ne mai putem bucura de cateva minute de joaca cu copilul nostru. De multe ori ni se pare ca nici nu mai stim cum ar trebui sa ne jucam. Cu totii am auzit de multe ori de la parinti sau de la profesori ca suntem prea mari sa ne mai jucam sau sa ne purtam ca niste copii, iar acest lucru a dus la aparitia unei viziuni gresite fata de activitatile ludice- un fel de zona interzisa dupa o anumita varsta.

Poate ca ne dorim sa fim mai apropiati de copiii nostri, sa avem o legatura mai stransa cu ei, dar ne izbim de atitudinea lor de respingere fata de noi si renuntam. Dar e solutia corecta sau e drumul catre o rupere totala a legaturii dintre parinti si copii? Jocul este un instrument la indemana tuturor si incercand sa ne crestem copiii prin joc putem patrunde in lumea lor, in conditiile impuse de ei, pentru a cultiva apropierea, increderea unul in celalalt si conexiunea. Jocul este un mijloc prin care copiii nostri exploreaza lumea, inteleg experientele prin care trec si se refac dupa supararile de care au parte, asa ca fiti un insotitor in aceasta calatorie.

A ne creste copiii utilizand jocul, presupune sa nu ne limitam doar la perioadele stabilite de joaca, ci sa extindem joaca oriunde si oricand. A te juca poate insemna sa alergi cu copilul, sa alini un bebelus care plange, sa te bati cu perne, sa construiesti, sa te lupti cu copilul, sa asculti povestile micutului, sa spui glume etc.

Jocul este principala modalitate a copiilor de a comunica, de a experimenta si de a invata. Deci e drumul cel mai bun catre dezvoltarea normala a celor mici.

Atunci cand copilul nu vrea sau nu poate sa se joace, e un semn ca cel mic are o suferinta afectiva importanta, este trist, deprimat, nu ii mai face placere nimic. Jocul este ca un loc de munca pentru copii, dar ei nu doresc niciodata o zi libera decat daca ceva nu e in regula.

Jocul are rolul de a ne ajuta sa descoperim lucruri noi despre lume si despre felul in care suntem, dar este si o modalitate de a ne descarca suferintele. Copiii pot dori ca in timpul jocului sa schimbe rolurile ( ei sa fie parintii/ profesorul si noi sa fim copiii) pentru a incerca puterea adultilor si a avea ei controlul, iesind astfel din postura victimei.

Prin joc ne putem apropia de copiii nostri si putem restabili legatura dupa ce o perioada am pierdut apropierea. Putem creea o baza de atasament solida, le putem umple sufletul cu afectiune si incredere in noi si in viata. Putem folosi jocul de rol pentru a-i ajuta pe copii sa se vindece din punct de vedere afectiv. Scena unui anumit eveniment poate fi recreata, dar de aceasta data dam copilului controlul a ceea ce se intampla.

Pe langa toate beneficiile de pana acum ale jocului, nu trebuie sa uitam ca are si rolul de a ne distra, iar rasul leaga orice legatura interumana. Putem canta cantece caraghiose, putem sa exageram, sa cadem cat mai spectaculos, sa ne batem cu perne, sa spunem glume,sa dansam sau sa facem orice altceva ce ne face copilul sa rada!

Asa ca: Spor la joaca!!!

Bibliografie:
“Retete de jocuri. De ce si cum sa te joci cu copilul tau”, L.Cohen, Ed. Trei, Bucuresti 2012
“Marele dictionar al psihologiei – Larousse”, Ed.Trei, Bucuresti, 2006