Gandurile creeaza realitatea

De ce sa vorbim despre ganduri, despre emotii sau despre posibilitatea crearii propriei vieti?

Pentru ca, cu totii ne dorim sa fim fericiti, sa ne realizam scopurile si sa simtim o durere sufleteasca cat mai mica de-a lungul vietii.

Dar ce legatura au gandurile noastre cu faptul ca am putea trai o satisfactie emotionala mult mai mare? Pai, gandurile ne determina emotiile, iar emotiile neplacute si care ne scapa de sub control nu doar ca ne reduc placerea de a trai in fiecare zi, dar ne si blocheaza in realizarea propriilor scopuri. De asemenea ne pot cauza probleme de sanatate cum ar fi boli cardiovasculare, infarct, astm, colon iritabil etc.

S-a constatat ca oamenii inregistreaza o gama variata de vulnerabilitati si raspunsuri la stres. Unii oameni se confrunta cu evenimente stresante de intensitate moderata si se necajesc mai rau decat altii care se confrunta cu evenimente stresante severe, ceea ce inseamna ca nu evenimentele in sine creeaza disconfortul emotional, ci gandurile noastre determina o suferinta mai mare sau mai mica.

Consider ca avem un oarecare control asupra starii noastre de bine. Poate nu vom reusi sa fim mereu cei mai veseli si multumiti oameni din lume. Nici nu am avea cum, avand in vedere ca multe din evenimentele din viata nu sunt controlate de noi in proportie de 100%, dar putem sa experientiem emotii negative sanatoase cum ar fi tristetea, iritarea, dezamagirea, ingrijorarea in locul emotiilor negative si nesanatoase cum ar fi disperarea si depresia, furia, mania, anxietatea sau vina extrema.

Atunci cand traim evenimente negative nu este rational sa ne asteptam sa simtim emotii placute sau chiar neutre. Totusi ne putem influenta severitatea sau intensitatea  stresului emotional atunci cand ne confruntam cu evenimente neplacute.

Ce sunt gandurile (cognitiile)?

Reprezinta ansamblul de activitati intelectuale si de procese referitoare la cunoastere si la functia pe care o realizeaza.

Subiectul uman contribuie activ la reprezentarea realitatii prin intermediul gandurilor. De aceea percepem realitatea ca fiind ingrozitoare, de nesuportat datorita unor cognitii irationale, sau vedem un anumit eveniment ca fiind trist, ca urmare a prezentei unei experiente negative, a cognitiilor rationale.

Gandurile (credintele) interioare rationale sunt afirmatiile care ne ajuta sa facem fata si sa ne adaptam si care ne duc la o stare de sanatate emotionala. Ele duc la emotii mai putin deranjante, cum ar fi ingrijorarea, iritarea sau tristetea si ne ajuta sa facem fata mai eficient, sa obtinem mai mult din ceea ce ne dorim in viata si sa avem mai mult succes.

Gandurile (credintele) irationale duc la anxietate, furie si depresie si la pierderea controlului asupra emotiilor noastre. Sunt auto-distructive, dezadaptatitive si duc la emotii neplacute. Ne consuma energia mentala si ne impiedica sa gasim solutii creative la problemele noastre.

cognition

 

Ce sunt emotiile?

Emotiile sunt trairi complexe care au componente mentale, fizice si comportamentale. Mental, ne simtim emotiile si trairile ca fiind placute sau neplacute. Fizic, le simtim ca o constientizare sau ca o tensiune puternica. Comportamental,ne simtim trairile si emotiile ca un impuls puternic de a actiona (lupta sau fugi).

Cele 4 emotii de baza ale oamenilor sunt FRICA, FURIA, TRISTETEA si BUCURIA sau SATISFACTIA. Frica sustinuta traita in mai multe situatii diferite devine anxietate. Furia este o emotie puternica de neplacere si antagonism. Tristetea care se mentine pe o durata mai mare devine depresie. Satisfactia reprezinta o traire de bine si emotii placute, fara multa anxietate, furie si depresie.

Trairile emotionale pot fi si ele clasificate ca functionale (pozitive si negative, ex: bucuria si tristetea) si disfunctionale (pozitive si negative, de ex: depresia).

Functionalitatea/ disfunctionalitatea emotiilor este data de experienta subiectiva, de gandurile asociate (convingeri rationale vs irationale) si consecintele lor.

Emotiile negative functionale (tristetea) reflecta prezenta unei experiente subiective negative, a cognitiilor RATIONALE, precum si a unor comportamente adaptative.

Emotiile pozitive functionale ( ex: bucuria) reflecta prezenta unei experiente subiective pozitive, a cognitiilor RATIONALE, precum si a unor consecinte comportamentale adaptative.

Emotiile negative disfunctionale (ex: starea depresiva) indica prezenta unei experiente subiective negative, a cognitiilor IRATIONALE si a consecintelor comportamentale dezadaptative.

Emotiile pozitive disfunctionale (ex: extazul nesanatos) indica prezenta unei experiente subiective pozitive, cognitii IRATIONALE, si consecinte comportamentale dezadaptative.

emotion

Ce este realitatea?

Totalitatea reprezentarilor modale extrase de minte din informatia furnizata de perceptie defineste realitatea. Din cauza ca omul primeste mesaje prin cinci canale senzoriale, realitatea poseda cinci feluri de reprezentari, cinci varietati modale, anume: forma video-imaginea, audio-sunet, de gust-nuanta gustativa, de miros si tactila.

Multimea reprezentarilor video explicitata prin multimea formelor si miscarilor separa realitatea in imagine, aceasta este majoritara ca prezenta, diversitate structurala, relationala si dinamica si are cea mai mare importanta pentru subiect. Realitatea in imagine, sunet, gust , miros si tactilitate cuprinde lumea fenomenala a subiectului.

In ordine descrescatoare a informatiei oferite si particularitatii modale si interactive urmeaza realitatea audio, lumea diversitatii sunetelor de toate inaltimile, modularile si intensitatile percepute. La diversitatea si complexitatea dinamica a formelor imagine si sunet, se adauga particularitatile modale ale gustului , mirosului si senzatiei tactile.

Dar aceasta ordine de prioritate imagine-sunet este relativa si caracterizeaza individul uman normal senzorial si intelectiv. Pentru un individ cu o anume disfunctie perceptuala sau reprezentanta, semnificatia modala a lumii se schimba, devenind prioritare acele forme, proprietati si evenimente pe care le poate percepe, investiga modal si controla interactiv cel mai bine.

formare culoare

Imaginea lumii care apare in minte este destul de diferita de lumea fizica reala in doua moduri complementare. Pe de o parte, imaginea noastra despre realitate este mai mult decat realitate fizica prin faptul ca ea contine multe calitati care nu sunt prezente in realitatea fizica. Luati in considerare experienta pe care o avem in legatura cu o culoare – verde, spre exemplu. In lumea fizica lumina are frecvente diferite, dar lumina in sine nu este verde, asa cum nici impulsurile electrice care sunt transmise de la ochi la creier nu sunt verzi. Nu exista nicio culoare acolo. Verdele pe care il vedem este o calitate creata in constiinta. Ea exista in minte numai ca o experienta subiectiva.

formare culoare 2

La fel si despre sunet. Atunci cand filosoful Berkeley a sustinut ca nimic altceva nu exista in afara de perceptiile noastre, o dezbatere puternica s-a nascut, subiectul fiind intrebarea daca un copac in cadere ar mai face vreun zgomot daca n-ar fi nimeni acolo sa-l auda. Pe vremea aceea nu se stia nimic despre modul in care sunetul este transmis prin aer sau cum functioneaza urechea si creierul. Astazi stim mult mai mult despre procesele implicate si raspunsul este in mod clar „Nu”. Nu exista niciun sunet in realitatea fizica, ci doar unde de presiune in aer. Sunetul exista doar ca o experienta in mintea celui care o percepe.

Pe de alta parte, imaginea noastra despre realitate este mai putin decat realitatea fizica in sensul ca exista multe aspecte ale lumii externe pe care nu le experimentam niciodata. Ochii nostri, spre exemplu, sunt sensibili doar la lumina din ingustul interval de frecventa de 430.000 – 750.000 gigahertzi (1 gigahertz este egal cu un miliard de cicluri per secunda). La frecvente joase, lumina este radiatie infrarosie (sub rosu), iar si mai jos de atat sunt microundele si undele radio. La frecvente mai inalte gasim raze ultraviolete si dincolo de ele razele X si gama. Ochii nostri nu detecteaza niciuna dintre aceste frecvente si imaginea noastra vizuala a realitatii nu reprezinta decat o fractie minuscula a ceea ce se afla de fapt acolo.

Visible Sounds 2

La fel se intampla si cu celelalte simturi. Ceea ce auzim, mirosim si gustam nu este decat o mostra limitata din realitatea fizica.

Fiintele umane nu sunt capabile sa detecteze aceste fatete ale realitatii, dar unele creaturi pot. Cainii, spre exemplu, detecteaza frecvente mult mai inalte ale sunetului decat putem noi si simtul lor olfactiv este estimat a fi de un milion de ori mai sensibil decat al nostru. Daca ne-am putea pune in locul cainelui, in mintea lui, ne-am trezi intr-o lume diferita. Imaginati-va cum ar putea fi sa fii capabil sa detectezi mirosul unei persoane ore intregi dupa ce aceasta a trecut pe acolo si sa fii capabil sa urmaresti acel miros, distingandu-l de alte cateva sute, pe kilometri intregi.

Ceea ce noi luam drept realitate este pur si simplu modul particular in care mintea umana vede si interpreteaza lumea fizica.

 

Originea emotiilor noastre:

Emotiile puternice i-au facut capabili pe stramosii nostri preistorici sa supravietuiasca intr-o lume gen “mananca sau esti mancat”. Aceleasi emotii si centri nervosi corespunzatori au fost transmise catre noi de numeroase generatii incoace. Inca traim aceste emotii primitive, desi nu mai avem in vietile noastre aceleasi pericole.

Nivelurile inalte de tensiune, alerta, anxietate si agresivitate, precum si un raspuns instant de tipul “lupta sau fugi” i-au ajutat pe stramosii nostri sa supravietuiasca pericolelor. Dar, in lumea moderna, fara lupte pe viata si pe moarte in viata de zi cu zi, aceste emotii puternice pot cauza probleme in a ne adapta la cerintele vietii actuale si la a relationa usor cu ceilalti.

Centrii primitivi specifici din creierele noastre influenteaza marcant emotiile noastre. Influentele principale asupra emotiilor si comportamentului sunt gandirea, evaluarile pe care noi le facem evenimentelor si afirmatiile din cadrul monologului nostru interior.

EPICTET, filozof grec, spunea in urma cu 2000 de ani : “oamenii sunt tulburati nu de lucruri, ci de parerile pe care le au despre acestea”.

epictet

Neplacerile noastre emotionale sunt cauzate, in mare parte, dar nu in totalitate, de credintele noastre si mai degraba de ceea ce ne spunem despre evenimente si situatii decat de evenimentele si situatiile propriu-zise.

Suntem responsabili de limbajul pe care il folosim atunci cand vorbim cu noi insine si cu ceilalti. Discutiile cu noi insine ne ajuta sa vedem problemele mai clar. Monologul interior ne poate intuneca si intarzia identificarea solutiilor la problemele si poate intensifica emotiile nesanatoase si neplacute.

gandirea gresita

gandirea corecta

 

 

Gandirea corecta inseamna sa recunoastem ca evenimentele si situatiile ne influenteaza, dar ca propriile credinte si afirmatii interioare rationale si irationale ne influenteaza mult mai mult.

Gandirea corecta inseamna recunoasterea faptului ca B-urile (ganduri, credinte, afirmatii) reprezinta principala cauza a C (emotii si comportamente).

Gandirea gresita inseamna a crede ca nu avem abilitatile sau avem doar abilitati scazute pentru a ne influenta emotiile si ca evenimentele si situatiile ne cauzeaza in mod direct emotiile si comportamentele.

Multi oameni nefericiti se ineaca in emotiile lor de anxietate, furie si depresie si sustin cu disperare ca evenimentele neplacute le cauzeaza emotiile si ca ei sunt neputinciosi in a-si calma emotiile si a-si imbunatati evenimentele din vietile lor. Acestia au  pierdut contactul cu credintele si afirmatiile lor interioare irationale din moment ce aceste credinte si afirmatii au devenit atat de rapide, automate si obisnuite. Pe langa faptul ca se simt nefericiti, oamenii care gandesc eronat sunt mult mai putin capabili sa-si realizeze scopurile pe termen scurt si lung.

Oamenii se nasc cu posibilitatea de a se angaja atat in gandirea eronata, cat si in cea corecta si de a se comporta atat utilizand modalitati auto-distructive, cat si modalitati auto-suportive. Unii oameni traiesc continuu intr-o nefericire auto-impusa, repetand la nesfarsit aceleasi greseli in viata de zi cu zi. Totusi, acestia pot invata sa aiba mai mult succes si sa traiasca mai fericiti daca, in primul rand, isi corecteaza credintele si afirmatiile interioare irationale.

Sarcina mintii noastre este sa ne apere de pericole, sa ne ajute sa supravietuim. Ea face asta prin categorizarea constanta a evenimentelor actuale, prin legarea lor de analize ale trecutului si de predictii ale viitorului, respectiv prin evaluarea a ceea ce  s-a obtinut ori s-a putut obtine actionand. Dupa ce s-a dezvoltat, pe parcursul ultimilor 100.000 de ani, este putin probabil ca mineta omului va inceta sa faca aceste lucruri prea curand. In creierul nostru avem “o masina de generat cuvinte” care leaga evenimentele unele de altele, de dimineata pana seara.

Este imposibil sa ne oprin din gandit, in special in mod deliberat. Atunci cande facem lucruri in mod deliberat, cream o cale verbala (o regula) si incercam sa o urmam. Deci, atunci cand incercam in mod intentionat sa nu ne mai gandim, vom genera gandul “Nu ar trebui sa gandesc”, iar apoi, vom incerca sa il urmam. Din pacate, din moment ce aceasta cale verbala este ea insasi un gand, procesul gandirii, practic “rade” de noi.

Ar trebui sa incepem sa ne observam gandurile, in timp real. Desi gandim in mod constant, doar ocazional  observam constient ca gandim.

Ex: Pestii inoata in apa in mod natural. Ei nu stiu ca sunt in apa, doar inoata. Asa este si cu gandirea la om. Gandurile sunt apa noastra. Suntem atat de cufundati in ele, incat nu le prea constientizam prezenta. Inotarea  in propriile ganduri este starea noastra naturala. Nu poti sa scoti un peste din apa si sa te astepti sa traiasca ca un peste. Dar ce s-ar intampla daca pestii ar deveni constienti de apa?

 

Principalele convingeri irationale:

De-a lungul vietii avem mii de ganduri in fiecare zi. Unele dintre aceste ganduri ne aduc dificultati emotionale. Albert Ellis a identificat credintele irationale de baza care ne aduc dificultati emotionale.

cei 3 Trebuie

Ne cauzam si ne intesificam in mare parte propria anxietate, furie si depresie prin adoptarea unor convingeri irationale specifice si prin repetarea unor afirmatii interioare particulare noua insine. Aceste afirmatii interioare cer in mod absolut ca lucrurile sa stea diferit. Ne supunem acestor cerinte pe noi insine, pe ceilalti, lumea si conditiile in care traim.

Oamenii au o tendinta intrinseca de a-si transforma dorintele si preferintele in trebuie si in cerinte absolutiste la care se supun pe ei insisi, pe ceilalti si lumea. Aceste persoane devin nefericite atunci cand ceilalti si lumea nu se supun cerintelor lor rigide de a se schimba. Este irational sa ne gandim ca lumea se va schimba pentru a se potrivi cu cerintele si nevoile noastre rigide.

Sanatos este doar sa preferam si sa dorim ca noi sau ceilalti sa fim diferiti in timp ce muncim pentru a ne imbunatati si schimba. Atunci cand refuzam sa traim anumite conditii sau sa acceptam lumea asa cum este si, in schimb, ne supunem pe noi insine si lumea unor cerinte absolutiste si rigide, suferim de probleme emotionale.

Credinta in cei trei TREBUIE absolutisti si utilizarea acestora in ceeace va spuneti reprezinta cauza principala a stresului emotional.

Invinovatirea sau formularea unor cerinte absolutiste de la ceilalti, de la lume si de la propria persoana reprezinta esenta majoritatii problemelor emotionale. Irosim mult timp astepatand ca lumea sa ne indeplineasca cerintele. Trebuie sa ne confruntam cu lumea asa cum este, nu asa cum ne-am dori sa fie.

5 concluzii irationale

 

Cand oamenii esueaza in a-si indepliniti acele cerinte formulate in termeni de “trebuie”, acestia tind sa creeze “concluzii irationale”. Cele cinci “concluzii irationale” sunt, de asemenea distructive, continand convingeri si afirmatii interioare irationale. Ele actioneaza in conjunctie cu principalii nostri “trebuie neaparat” si “ar trebui in mod absolut”, asociindu-i pe acestia cu anxietatea, furia si depresia.

            Condamnarea si invinovatirea creste furia si uneori comportamentul violent asupra celorlalti. Auto-blamarea duce la depresie. Furia are un impact negativ asupra noastra ca emotie, cat si asupra sistemului nostru cardio-vascular. Prin acceptarea propriei persoane, a altora si a lumii ca fiind complecsi si supusi erorii, vom evita sa facem aprecieri unice globale, asa cum este invinovatirea.

            Nu pot suporta- este o exagerare ca oamenii sa sustina  ca nu ar putea suporta un eveniment specific, dat fiind faptul ca, in realitate, nu au murit in urma lui. Desi evenimentul a fost intr-adevar neplacut sau a adus inconveniente, acestia au supravietuit si au continuat sa traiasca.

Catastrofarea – Cum ati raspunde daca ati fi intrebat “Care e acel lucru 100% rau, cel mai frau lucru care se poate intampla pe care vi-l puteti imagina?” Daca  acel evenimet 100% rau este groaznic, cum ati aprecia pierderea locului de munca etc…? Rezervati catastrofarea pentru evenimente intr-adevar catastrofice si periculoase.

Sunt fara valoare – In realitate, nu este posibil ca o persoana sa fie 100% defecta.

Intotdeauna si niciodata – nu este realist sa credem ca o situatie sau o persoana va fi intotdeauna intr-un anume fel si nu se va schimba niciodata.

Invatati ca in ceea ce va spuneti atunci cand vorbiti cu dumneavoastra insiva sta cheia propriilor emotii.

Cum cauzeaza monologurile interioare emotii

cum cauzeaza monologurile emotii

 

Credintele si monologurile noastre interioare irationale incept in copilarie. Invatam aceste credinte de la parintii si de la famiile noastre, precum si de la colegi, prieteni, societate in ansamblu si, in special, din mass-media. Filmele, televiziunea, revistele, cantecele faimoase si cele mai multe tipuri de publicitate promoveaza credintele si asteptarile irationale.

In multe cazuri nu ne preluam credintele irationale de la altii, ci gandirea noastra este cea care creeaza credintele irationale si afirmatiile din cadrul monologului interior. Dupa ce acceptam credintele irationale ale altora si le cream pe cele proprii, tindem sa ne reindoctrinam in mod continuu cu aceste credinte irationale si afirmatii din cadrul monologului interior.Facem acest lucru prin repetarea continua a acestor convingeri catre noi insine si prin actionarea in conformitate cu ele. Odata create, credintele irationale persista atat in constientul , cat si in inconstientul nostru pana cand le combatem si le modificam.

Fiti foarte atenti la limbajul si cuvintele pe care le folositi atunci cand vorbiti cu voi insiva, in special atunci cand va simtiti suparati! Cuvintele si limbajul va produc convingerile, dar le si scot la iveala!

Pentru a deveni mai constienti de propriile credinte irationale si de monologul interior, practicati recunoasterea exemplelor de gandire corecta (rationala) si distorsionata (irationala).

 

De ce gandirea are un asemenea impact?

De multe ori avem comportamente pe care mai apoi le regretam pentru ca ne consideram gandurile perfect adevarate. Ceea ce trebuie noi sa invatam este sa observam obiectiv ceea ce gandim. Adica sa invatam sa ne uitam LA gand mai degraba decat DIN gand.

Gandul se refera la ceva si inseamna ceva si astfel el creeaza o iluzie: atunci cand ne gandim la ceva, ni se pare ca avem chiar de-a face cu acel lucru.

Gandurile au semnificatie pentru ca sunt simbolice, sunt reciproc legate de altceva. Atunci cand gandim, exista o relatie reciproca intre gand si lucrul la care ne gandim.

Gandirea are un impact atat de mare asupra noastra deoarece apare FUZIUNEA COGNITIVA care implica tratarea gandurilor noastre ca si cand ele chiar ar fi ceea ce spun ca sunt. Uneori fuziunea cognitiva ne ajuta, dar alteori ea poate fi destul de nociva. De ex: atunci cand facem afirmatii de genul : “Sunt atat de anxios!” sau “Sunt deprimat” etc, acest tip de limbaj ne face practic sa ne identificam cu durerea. Fuziunea cognitiva inseamna sa iei acele afirmatii drept adevaruri si, in cele din urma, incepi sa crezi ca tu, de fapt, esti durerea ta. Devine astfel foarte  dificil sa intelegi ca durerea nu te defineste, tocmai pentru ca e dificil sa intelegi ca acestea sunt pur si simplu ganduri generate de mintea ta.

Daca depui eforturi pentru a controla ceea ce gandesti sau ce simti, daca ai ajuns sa te definesti pe tine si continutul experientelor tale in concordanta cu ceea ce gandesti, daca ai tendinta de a-ti lua gandurile literal incat vezi viata din perspectiva gandurilor tale, atunci suferinta este garantata. Ce ar fi daca in loc sa lupti sa controlezi ceea ce gandesti, ai invata sa accepti ca pur si simplu ai ganduri si emotii? Actul gandirii nu este periculos in sine, pericolul consta in faptul ca iei gandurile literal, chiar daca experienta spune ca acesta este un context in care fuziunea cognitiva este nu doar nefolositoare, ci chiar periculoasa.

Putem invata sa privim la gandurile noastre si nu prin prisma lor prin tehnicile de DEFUZIUNE COGNITIVA. Ele ne ajuta sa facem distinctia intre lume asa cum este ea structurata de gandurile noastre si ganduri ca proces continuu. Atunci cand inveti sa iti percepi gandurile ca fiind simple ganduri, ce se ivesc in situatia prezenta, stii in continuare ce inseamna ele insa se risipeste iluzia ca lucrul la care te gandesti e prezent prin simplul fapt ca te gandesti la el. Acest proces reduce dramatic impactul simbolurilor.

Cand incepi sa defuzionezi limbajul, iti este mai usor sa ai disponibilitatea de a te confrunta cu experiente dificile, sa fii prezent, constient, sa traiesti asa cum iti doresti.

Tehnicile de DEFUZIUNE COGNITIVA nu sunt metode de eliminare sau controlare a durerii. Sunt metode care te pot ajuta sa inveti cum sa fii prezent aici si acum, intr-un mod mai flexibil si mai cuprinzator. Imaginati-va ca va acoperiti fata cu mainile si cineva va intreaba: “Cum arata mainile?”. Ati putea raspunde: “ Sunt complet intunecate”. Dar, daca va tineti mainile la o distanta de cativa centimetri de fata, ati putea adauga: “ Au degete si linii”. In mod similar, daca va distantati putin de ganduri, acest lucru va va permite sa le vedeti asa cum sunt.

Ideea este sa risipiti iluzia creata de limbaj, astfel incat sa puteti observa procesul gandirii pe masura ce el se desfasoara, si nu doar produsul final al acestui proces – gandurile. Cand aveti un gand, el va structureaza lumea. Cand observati gandul puteti vedea cum el va structureaza realitatea, insa vedeti si faptul ca dumneavoastra sunteti cel care creaza aceasta structura. E ca si cand ati purta mereu ochelari de soare cu lentile galbene si ati uita ca ii purtati. Defuziunea este ca si cand v-ati scoate ochelarii si i-ati tine in dreptul ochilor, la cativa cm de fata. Astfel, puteti vedea cum ochelarii va coloreaza lumea in galben, in loc sa vedeti pur si simplu o lume galbena si atat.

Gandirea are un impact atat de mare asupra realitatii noastre deoarece poate determina ceea ce se va intampla in viitor. Adica poate aparea fenomenul de PROFETIE AUTOIMPLINITA. Aceasta inseamna ca noi asteptam ca un anumit lucru sa se intample si ceea ce asteptam sa nu se intample nu se va intampla pentru ca noi armonizam in mod inconstient comportamentul cu expectatiile noastre. De ex: ne gandim ca nu vom promova un examen. Si se intampla chiar sa nu il promovam. Atunci ne spunem: “vezi, am stiut eu ca nu voi promova”. Dar noi am picat nu pentru ca ne-am gandit la asta ci pentru ca in loc sa ne concentram pe ceea ce aveam de invatat, ne-am auto-sabotat ocupandu-ne mintea cu gandul ca vom pica. Ne-am armonizat comportamentul cu expectatia adica cu nepromovarea examenului. Astfel gandirea noastra ne influenteaza realitatea prin acest proces de echilibrare a comportamentului cu gandurile, pentru a evita aparitia DISONANTEI COGNITIVE. Disonanta cognitiva desemneaza un disconfort psihic produs de aparitia simultana a doua sau mai multe elemente cognitive, elemente ce se neaga sau se contrazic reciproc.

Baron si Byrne definesc disonanta cognitiva ca o stare interna de disconfort ce apare atunci cand indivizii observa inconsecventa intre doua sau mai multe atitudini sau intre atitudini si comportament. Din aceste definitii rezulta ca atunci cand o persoana este fortata sa faca ceva ce nu vrea sa faca, disonanta cognitiva se creeaza intre perceptiile (“nu vreau sa fac asta!”) si comportamentul persoanei (“am facut asta!”). Fortarea propriilor limite apare in momentul in care persoana actioneaza in ciuda faptului ca acea actiune nu se conformeaza perceptiilor sale. Disconfortul aparut poate fi experimentat ca o stare emotionala negativa cum am ar fi anxietate, vina, rusine, manie, jena, stres etc. In aceasta situatie in care ajungem sa avem un comportament ce intra in contradictie cu o opinie a noastra, intrucat nu putem schimba trecutul, avem tendinta de a ne convinge ca ceea ce am facut este pana la urma justificabil. Astfel, chiar daca de exemplu ni se pare ca a fura este un comportament contrar opiniei noastre despre ce este corect si moral, am putea accepta uneori ca sunt situatii in care faptele noastre sunt justificate.

Putem  concluziona din studiile lui Festinger ca o persoana care are din punct de vedere congnitiv doua elemente ce se afla in disonanta cognitiva, nu va suporta aceasta neconcordanta, ci va incerca sa o reduca, modificand unul dintre aceste elemente astfel incat sa se potriveasca cu celelalte. Reducerea disonantei se poate realiza prin modificarea elementului disonant, prin diminuarea importantei elementului disonant, sau prin adaugarea de noi elemente care sa mareasca consonanta. De exemplu: daca o persoana este pusa in situatia de a alege intre doua variante la fel de placute, ea isi va justifica alegerea cautand mai multe aspecte pozitive ale elementului pe care l-a ales.

Din pacate nu putem intotdeauna sa ne comportam asa cum consideram ca este cel mai potrivit din punct de vedere al conceptiilor noastre despre ce este bine, corect, moral sau in concordanta cu placerile noastre, insa ar fi indicat sa incercam sa fim cat mai mult in acord cu noi insine, sa ne potrivim comportamentul cu cognitiile noastre pentru a minimaliza astfel efectele disonantei cognitive : tensiune, stres, anxietate, neliniste, rusine, vina, nemultimire etc. Am putea sa devenim putin mai atenti la tendinat noastra de a accepta anumite opinii irationale, doar pentru a reduce diferenta intre ceea ce gandim si ceea ce facem, pentru ca din acest motiv de multe ori nu reusim sa invatam din propriile greseli. Se intampla acest lucru deoarece transformam greselile (cautand justificari) in comportamente acceptabile pentru a fi in acord cu noi insine.

De ce limbajul duce la suferinta:

Abordarea de catre om a rezolvarii problemelor poate fi rezumata astfel: “Daca nu-ti place un lucru gandeste-te cum poti scapa de acesta si apoi scapa de el”. Din pacate atunci cand aplicam aceasta strategie pentru a gestiona suferinta interioara cu care ne confruntam, solutia se intoarce impotriva noastra.

Sa presupunem ca va confruntati cu un gand care nu va place. Pentru a gestiona situatia, recurgeti la strategiile verbale de rezolvare a problemelor. De exemplu, atunci cand gandul respectiv va vine in minte, ati putea incerca sa il alungati. Specialistii au aratat ca frecventa gandului pe care incerciati sa il alingati se poate diminua pentru scurt timp, dar ca in curand gandul va aparea din nou, cu o frecventa mai mare ca oricand. Gandul va tinde apoi sa ocupe un loc central in mintea dumneavoastra si probabilitatea ca el sa evoce un raspuns creste si ea la randul ei. De exemplu: De cate ori v-ati gandit astazi la un elefant roz? Probabil ca niciodata. Va rog acum ca in urmatoarele minute sa nu va ganditi la un elefant roz. Reusiti?

Atunci cand incercati sa nu va ganditi la ceva, faceti asta creand urmatoarea regula verbala: “Nu te gandi la X”. Aceasta regula il contine pe X, asa ca va tinde sa il evoce. Astfel, atunci cand ne suprimam gandurile, nu numai ca trebuie sa ne gandim la altceva, dar trebuie si sa ne abtinem sa ne gandim de ce facem asta. Daca verificam sa vedem cat de eficiente sunt eforturile noastre, ne vom aminti lucrul la care incercam sa nu ne gandim si deci ne vom gandi la el.Gandurile ingrijoratoare vor tinde astfel sa sporeasca.

R-prime

O alta situatie care ne creeaza probleme este folosirea verbului A FI. Specialistii au observat ca atunci cand folosim “a fi” in gandirea noastra, de ex: “ sunt neinteles”, “sunt” determina o generalizare. Ma identifica pe mine ca persoana cu “neinteles”, doar ca eu nu sunt egal cu “neineteles”, nu sunt 100% din timp, de cand m-am nascut si pana la moarte, in orice moment, fata de oricine neinteles. “A fi “ este corect atunci cand afirm ceva ce a valabil 100%, in orice conditii, de ex: “sunt femeie”. Dar pentru caracteristici care nu sunt valabile mereu nu e indicat pentru ca duce la o identificare a mea cu acele cuvinte pe care mi se spun si imi creeaza stari emotionale negative. In plus duce la conflicte. De ex daca eu spun: “Ana este frumoasa”, prietena mea ar putea spune “ Ba nu este frumoasa” etc. Daca inlocuiesc “a fi” cu  “Ana mi se pare frumoasa” atunci imi spun parerea si ceilalti nu au de ce sa ma contrazica.

S-a descoperit ca limbajul R-prime, fara “a fi” stimuleaza gandirea critica si rationala si are un impact asupra claritatii discursului nostru. Folosind limbajul R –prime ,gandurile noastre vor fi formulate mai corect si vom fi protejati de generalizari irationale.

 

Daca nu sunt gandurile mele atunci cine sunt?

Iti spui despre tine ceva. Si chiar daca urasti eticheta pe care ti-ai pus-o, daca ti-o aplici tie sau comportamentelor tale intr-un mod fuzionat se cheama ca ai facut o investitie in aceasta eticheta. Daca dovezile o confirma, cel putin ai avut dreptate. Acest lucru inseamna, ca mintea ta face pentru tine o investitie secreta in mentinerea neschimbata,rigida a lucrurilor, chiar daca se intampla sa suferi teribil din cauza aceasta.

Identificarea cu oricare aspect al imaginii de sine poate fi problematica, deoarece, odata ce devii atasat de acel aspect particular al identitatii tale, te setezi pentru a distorsiona lumea astfel incat sa mentii aceasta viziunea despre tine insuti. Acest lucru este valabil atat in ceea ce priveste aspectele pozitive, cat si cele negative. De ex: “Sunt amabil…” E in regula, dar oare chiar esti intotdeauna amabil? In orice imprejurare? Cu oricine? Nu cred.

Fiintele umane sunt complexe. De fiecare data cand spuneti “Sunt X”, pur si simplu nu puteti spune tot adevarul. Cu siguranta sunt situatii cand nu sunteti X. Daca spuneti “sunt o persoana anxioasa”, cu siguranta va puteti gandi la cel putin un moment cand nu ati fost anxios. Dar observati ce simtiti cand realizati ca X nu este 100% adevarat.

Sinele verbal de tipul: “eu sunt rau, sunt imposibil de iubit, sunt frumos etc…” debordeaza de continut. Acest continut este povestea despre dumneavoastra si viata dumneavoastra, pe care vi-o vindeti singur si care este cel mai periculos deoarece se pliaza pe o poveste care ofera justificari pentru actiunile dumneavoastra si ofera coerenta experientelor dvs. Ati observat ca cineva care crede despre sine ca nu e o persoana importanta, cele mai multe evenimente din viata sa par sa confirme aceasta imagine? Sau ati observat ca cineva care se considera o victima, sfarseste prin a fi (in mintea sa sau in mod real) victimizat?

Daca suferiti de anxietate, depresie sau stres, acestea au devenit parte a povestii pe care v-ati spus-o sau v-o spuneti despre viata dvs. Insa povestea anxietatii sau depresiei nu spune intreaga poveste a vietii dumneavoastra.

Sinele conceptualizat “sunt rau “ etc, este cel de care ne tinem cu dintii, dar daca il vedem sunt posibile povesti noi ale vietii noastre. Atunci cand va desprindeti de ceea ce va spuneti mereu despre dumneavoastra, sunteti asemenea unui copil, deschis la orice posibilitate si dispus sa aflati ce se gaseste dincolo de ceea ce credeati despre dvs. Dar pentru a va desprinde aveti nevoie de sinele observator, care este de o importanta cruciala din punct de vedere al sanatatii psihice.

Sa analizam intrebarea : unde este “aici”?-  este locul din care observam.

“Cand este acum?”- momentul in care se fac observatii curente.

“Unde este EU?”- un loc din care se fac observatii.

Tu esti tu, chiar din momentul in care, in copilaria timpurie, ti-ai facut aparitia ca fiinta umana constienta. Acest “eu” este ceea ce unii numesc sinele observator.Este o constiinta ce transcende spatiul, cat si timpul, nu literalmente, ci ca experienta, de vreme ce te insoteste mereu, oriunde ai fi. Acest “eu” este fara limite pentru ca nu poti experimenta nimic din ceea ce cunosti fara ca tu  cel care observa sa faci parte din acea experienta. Pentru ca, fara constiinta acestui locus al observatiei, pur si simplu, nu exista perspectiva psihologica din care sa vezi ceea ce cunosti.

Va voi spune o metafora care va va ajuta sa intelegeti cine sunteti:

Imaginati-va o tabla de sah, intinzandu-se la infinit, in toate directiile. Diverse piese incep sa-si faca intrarea pe aceasta scena. Unele sunt negre, iar altele sunt albe, exact ca in jocul de sah. Piesele vin aproape de centrul tablei si incep sa se alinieza in doua echipe distincte, pe patratelele tablei.

Acum imaginati-va ca fiecare piesa reprezinta cate o emotie, un gand, o amintire sau o senzatie distincta. Unele piese sunt pozitive, cum ar fi fericirea, bucuria, sentimentele generatoare de placere si amintirile dragi. Toate se grupeaza pentru a forma impreuna o echipa. Alte piese reprezinta durerea, temerile si esecurile dumneavoastra. Poate ca sunteti profund deprimat, sau poate ati fost diagnosticat cu o tulburare anxioasa. Vedeti daca nu cumva sentimentele si gandurile negative asociate cu aceste conditii se grupeaza laolalta, tot ca o echipa. Insa aceasta echipa este total diferita de echipa pozitiva.

Acum imaginati-va ca piesele incep o batalie. Este un razboi lung si sangeros si multe piese sunt doborate si facute bucati, peste tot in jurul dumneavoastra. Acest razboi dureaza de multi ani. Piesele negre lupta impotriva celor albe, strecurandu-se printre ele pentru a obtine avantajul, in timp ce piesele albe riposteaza cu disperare, cautand din rasputeri sa nu se lase cotropite de dusman. Ele trebuie sa lupte unele impotriva celorlalte, caci,din perspectiva fiecarei echipe, cealalta reprezinta o amenintare vitala.

Pana acum noi am actionat ca si cum echipa noastra emotional cognitiva favorita ar trebui sa castige aceasta partida de sah. Insa asta are sens numai daca piesele albe sunteti dumneavoastra, iar cele negre nu sunt dvs. In aceasta situatie, trebuie sa luptati, deoarece astfel de contrarii reprezinta adversari ce va ameninta in mod direct supravietuirea.

Dar ce se intampla daca nici una din piesele astea nu sunteti dumneavoastra? Cine sunteti dvs in acest scenariu? Dar daca ati fi tabla pe care s-a derulat aceasta partida? Daca nu ati fi definit de propria durere, ci ati fi recipientul constient al acesteia?  A incepe sa vedeti lucrurile din perspectiva tablei de sah inseamna a veni in contact cu sinele observator. La nivelul tablei, pe ea se afla toate piesele, in timpul jocului lor nesfarsit. Sunt doar doua lucruri pe care le poate face tabla, atat timp cat ramane la nivelul tablei de sah: sa sustina piesele (pe toate) si sa le poarte cu ea, in propria calatorie, daca ea insasi isi muta pozitia. Daca vreti sa mutati doar anumite piese,trebuie sa treceti de la cel care sunteti ( o fiinta umana constienta de toate aceste reactii, adica de la nivelul tablei de sah) la ceva ce nu suneti dvs (identificandu-va doar cu anumite emotii, ganduri sau amintiri, nu si cu altele). Cu alte cuvinte, dvs nu ati fost niciodata cu adevarat prezent in acest razboi.

tabla sah

Asa ca fiti prezenti in viata dumneavoastra si nu uitati ca “oamenii sunt tulburati nu de lucruri, ci de parerile pe care le au despre acestea”. Nu va credeti gandurile pe cuvant, pentru sunt doar constructii mentale, iar daca le credeti vor deveni realitate pentru dvs. Verificati-le credibilitatea si logica pentru ca altfel va pot influenta negativ crescandu-va problemele de anxietate, depresie , furie ,vina etc .

 

 

 Continutul articolului a fost prezentat pe 29 august 2015 in cadrul Conferintei Nationale ”Gandul creeaza realitatea” -speaker psiholog Sorina Chicus