Factorii psihologici și astmul bronșic

Lunile de primăvară și vară sunt cel mai greu de suportat pentru persoanele cu alergii respiratorii sau cu astm, așa că m-am gândit să fac cunoscută legătura dintre astmul bronșic și problemele psihologice. Dar să vedem ce este astmul?

Astmul este o boală inflamatorie cronică, care afectează căile respiratorii și se manifestă prin episoade de wheezing (sunet ce apare în cursul inspirației și expirației cauzat de îngustarea căilor respiratorii), dispnee (modificarea ritmului și intensității mișcărilor respiratorii), senzație de constricție toracică și tuse.

În cele mai multe cazuri astmul este de origine alergică sau non-alergică, însă trebuie să avem în vedere faptul că factorii psihologici pot constitui un element suplimentar care contribuie la debutul bolii sau la menținerea și agravarea ei.

S-a constatat că factorii psihologici care contribuie la declanșarea atacurilor de astm pot fi: diverse evenimente traumatice care au existat în perioada ce precede primele atacuri, stresul psihic și personalitatea pacientului.

Studiile arată că în ce privește natura evenimentelor traumatizante din punct de vedere psihologic care au avut loc în viața pacientului înaintea primelor atacuri de astm, cele mai importante sunt cele referitoare la mediul din familie, la conflictele maritale sau la divorț.

Odată ce boala a fost declanșată și a avut o evoluție severă, e posibil ca atacurile de astm să fie provocate de un stres minim apărut în viața subiectului.

Specialiștii au constatat în studiile lor că de la apariția stresului și până la debutul atacurilor, în 40% din cazuri studiate, trec mai puțin de 5 minute, în 12,5% din cazuri trec între 5 și 30 de minute și în 10% din situații, atacurile de astm survin în noaptea imediat următoare.

S-a observat că de cele mai multe ori doar factorii psihologici nu sunt suficienți pentru a declanșa astmul bronșic, dar pot favoriza apariția atacurilor. Stresul pacienților care poate contribui la apariția atacurilor poate fi în legătură cu evenimente de viață, cu probleme psihosociale, financiare sau profesionale, dar poate fi și legat doar de simptomele bolii cum ar fi percepția propriului wheezing. Un factor psihologic important în astmul bronșic îl constituie trăsăturile de personalitate care duc la o creștere a vulnerabilității la stres.

Specialiștii au ajuns la concluzia că o mare parte din pacienții cu astm bronșic prezintă anxietate, trăsături paranoide cum ar fi suspiciozitate extremă, încăpățânare, tenacitate, pot fi caracterizați ca imaturi din punct de vedere emoțional, au tendințe obsesive și fobice și prezintă elemente depresive.

Prezența panicii, a fricii , constituie predictori pentru e evoluție negativă a bolii, dar și prezența astmului poate duce la exacerbarea tulburării de anxietate cu până la de 5 ori mai mult la astmatici decât la ceilalți subiecți.

În cazul în care boala a avut o evoluție severă s-a constatat că anxietatea și depresia sunt mult mai mari la pacienții care au atacuri de astm la trezire sau când depun un efort mai mare.

De cele mai multe ori depresia apare ca o reacție la evoluția bolii sau atunci când pacientul anticipează apariția unor noi atacuri.

Aceste informații sunt importante pentru cei afectați de astm, deoarece știind ce rol are stresul psihic, anxietatea și depresia în boala lor, pot lua măsuri pentru a reduce intensitatea efectelor nedorite. Pacientul poate învăța să-și evalueze și să modifice intensitatea panicii experimentate în timpul atacului de astm. Adresându-se unui psiholog și urmând ședințe de psihoterapie își poate descărca tensiunea psihică și poate învăța diverse tehnici de relaxare. Psihoterapeutul poate însoți pacientul în procesul de reducere a anxietății, de diminuare a stresului, de eliminare a simptomelor depresive. Îl poate ajuta să își îmbunătățească abilitățile de a face față situațiilor neplăcute din viață, de a comunica și de a se adapta astfel încât stresul să se reducă. Psihologul poate ajuta persoana cu astm să se relaxeze, îi poate oferi suportul de care acesta are nevoie pentru a se adapta la viața cu o boală cronică și pentru a-și schimba obiceiurile dăunătoare pentru ca evoluția stării de sănătate să fie cât mai bună. E de dorit ca medicii să colaboreze cu psihologii pentru a crește complianța la tratament, pentru a oferi pacientului informații corecte și utile și pentru a-l asigura de sprijinul de care are nevoie, îmbunătățind astfel calitatea vieții.

Dacă sunteți diagnosticat cu astm sau dacă cineva apropiat suferă de această boală, adresați-vă unui psiholog. Faceți acest lucru pentru dumneavoatră sau pentru cei dragi, pentru a nu da bolii șansa de a vă conduce viața.

Vă aştept pentru mai multe înformaţii pe site-ul meu: www.psihoterapiebacau.ro şi pe blog: blog.psihologiebacau.ro.

Articol publicat astazi 24 Iunie 2014 in Ziarul de Bacau nr.1078.

Sorina Chicuş
Psiholog clinician şi psihoterapeut
www.psihoterapiebacau.ro