Etapele durerii (pierderii) si reactiile specifice la copii

Atunci cand se confrunta cu o durere, si aici ne referim la pierderi (pierderea parintilor, schimbarea scolii, mutarea intr-o alta casa, moartea unui prieten,nasterea unui fratior, divortul parintilor, moartea bunicilor, pierderea animalelor etc.) , copiii parcurg trei faze: durerea de inceput, durerea acuta si durerea subsidiara.

pierderea copii 2

In cazul durerii de inceput cele mai comune reactii includ negarea ,care include disocierea, hiperactivitatea, iritabilitatea, protestul, alarma si panica.
Negarea este un mecanism care ajuta la prevenirea, evitarea si reducerea anxietatii.Ne ajuta sa micsoram acele emotii care ne fac sa ne simtim vulnerabili. In aceasta etapa este posibil ca pierderea sa fie uitata pentru cateva momente.
Un efect al pierderii il reprezinta disocierea: unii copii par a se functiona ca niste roboti.Spun ca se simt ca si cum nu ar fi in contact cu ei insisi.Este posibil ca in aceasta faza copilul sa arate foarte putin interes pentru ceea ce este in jurul sau, sa evite conversatiile sau activitatile sociale.
O alta caracteristica ce poate aparea odata cu durerea este regresia. Poate include :lovituri, murdarirea hainelor, isi suge degetele sau parul, muscaturi…
Unii copii au nevoie de mai multa securizare asa ca devin posesivi.
Stresurile majore cum ar fi moartea unui parinte sau divortul parintilor, pot determina comportamente regresive care pot dura cateva luni, existand posibilitatea repetarii si la cativa ani daca este inviata experienta pierderii.
Regresia poate fi o parte a procesului de vindecare dupa pierdere pentru marea majoritate a copiilor. Parintii pot cere copilului sa isi restranga comportamentele regresive doar acasa, iar dupa un timp ii pot cere sa aiba comportamente normale pentru varsta sa.
Copiii cu un parinte absent pot nega realitatea si refuza sa creada ca parintele nu mai este disponibil pentru ei. Se pot bucura de amintirile pe care le au cu parintele, pot privi poze intr-un mod obsesiv.Pot invinui pe cel care il ingrijeste pentru absenta parintelui pierdut.
Dupa o pierdere, unii oameni devin foarte activi pentru a evita sa se gandeasca la ce s-a intamplat.Asa apar ca reactii la pierdere distragerea, devierea si hiperactivitatea. Copiii incep sa ceara compania altei persoane atunci cand se joaca sau privesc foarte mult la TV.Isi pot concentra energia in multe activitati scolare, sport,hobby-uri…
O alta consecinta a pierderii este reprezentata de reactii fata de alarma si panica.Copiii sunt mult mai vulnerabili decat adultii in fata unei pierderi deoarece ei nu se pot ingriji singuri.Pentru ei pierderea cuiva drag este asimilata unui risc pentru propria viata.Aceasta poate duce la manifestari somatice cum ar fi cresterea pulsului, uscarea gurii etc.
Resimtind pericolul, copiii pot suferi de insomnie. Ei trebuie asigurati ca nimic rau nu li se va intampla si le-ar putea fi de ajutor sa ia cu ei la culcare o jucarie preferata.

pierderea copii 3

Anxietatea de separare apare atunci cand cel care se ocupa de copil dispare pentru o perioada scurta de timp sau atunci cand parintii hotarasc sa se separe.Aceasta anxietate poate ajunge pana la cosmaruri, regresie sau depresie.
Daca cel ce are grija de copil se imbolnaveste, copilul se teme ca acesta nu se va mai intoarce la el.Parintele nu poate iesi din camera pentru ca copilul intreaba unde este sau vine dupa el. Anxietatea de separare se manifesta si atunci cand copiii dorm departe de ingrijitori sau cand acestia sunt departe de ei. In aceste momente parintii ar trebui sa vorbeasca cu copilul, sa il asigure ca nimic rau nu s-a intamplat cu ei.
Etapa secundara a procesului de jelire include: dor, cautare, tristete, teama, anxietate, vinovatie si rusine, experienta dezorganizarii si disperarii si,in final, inceperea procesului de reorganizare . Fiecare faza ajuta copilul sa depaseasca pierderea prin acceptare a ceea ce s-a intamplat si prin inceperea procesului de refacere.
Copiii trebuie sa stie ca sentimentele si reactiile lor sunt comune si normale in situatiile de durere, ca nu exista o cale de a scurta toate acestea. Este corect sa stie ca plansul este o parte a acestui proces. Copilul trebuie sa simta ca se afla in centrul atentiei adultului si ca ceea ce traieste este important pentru parintele sau.
Dupa ce au experimentat sentimentele si trairile normale pierderii, copiii se hotarasc sa revina la o viata care sa le asigure cresterea si dezvoltarea personala.Este inceputul procesului de refacere si vindecare. Aceasta inseamna trairea in prezent si viitor.

pierderea copii 1

Majoritatea copiilor pastreaza in primele sase luni dupa pierdere dispozitia de doliu si durere.Daca nu integreaza in mod pozitiv pierderea pot ramane furiosi si depresivi.
Copiii sunt dispusi sa isi asume experientele dificile si chiar sa isi dezvaluie emotiile,daca si adultii importanti din jurul lor procedeaza la fel. Copiii trebuie incurajati si ajutati sa isi exprime propriile sentimente,nu numai in primele luni dupa pierdere, ci si din nou si din nou.Exprimarea, revizuirea si reasezarea sentimentelor reprezinta componente vitale ale procesului de insanatosire.

Bibliografie:Consiliere si terapie centrata pe trauma. I.Mitrofan, D.Buzducea, Ed.SPER, 2011