Disonanta cognitiva si problemele create de aceasta

Disonanta cognitiva a fost studiata de catre Festinger, profesor de psihologie la Stanford University, si definita de acesta ca o stare psihologica dezagreabila, susceptibila sa declanseze dinamica cognitiva in vederea reducerii sale. El afirma ca “disonanta actioneaza ca o stare de trebuinta sau de tensiune. Prezenta disonantei indeamna la actiune pentru reducerea acesteia. In consecinta cu cat disonanta este mai mare, cu atat mai mare va fi intensitatea actiunii care urmareste reducerea ei.”

Vom da un exemplu asa cum este prezentat in Marele Dictionar al Psihologiei Larousse: “ Fie X si Y doua cognitii. Se va considera ca aceste doua cognitii sunt in relatie de consonanta daca una poate fi obtinuta prin implicarea psihologica a alteia: X -> Y. De exemplu: “imi place muzica baroca” si “imi cumpar un disc cu muzica baroca”. Invers, se vor considera cele doua cognitii in relatie de disonanta, daca a doua cognitie este opusul celei pe care ar trebui sa o avem prin implicarea psihologica a primei: X -> nu Y. De exemplu: “ nu-mi plac pulpele de broasca” si “mananc pulpe de broasca”. Se va considera, in sfarsit, ca doua cognitii sunt in relatie de neutralitate atunci cand ele nu pot fi analizate cu ajutorul implicatiei psihologice, una nu o implica pe alta, nici pe opusul alteia. De exemplu: “imi plac filmele italiene” si “ indeplinesc o sarcina domestica”.

Cand ne referim la cognitii avem in vedere informatii, cunostinte, opinii, sau credinte despre noi insine (“imi place muzica baroca”), despre mediul nostru fizic (“e soare”), despre mediul social (“ X e zgarcit”) sau despre propriul nostru comportament (“ fumez o tigara”).

In concluzie disonanta cognitiva desemneaza un disconfort psihic produs de aparitia simultana a doua sau mai multe elemente cognitive, elemente ce se neaga sau se contrazic reciproc.

Baron si Byrne definesc disonanta cognitiva ca o stare interna de disconfort ce apare atunci cand indivizii observa inconsecventa intre doua sau mai multe atitudini sau intre atitudini si comportament. Din aceste definitii rezulta ca atunci cand o persoana este fortata sa faca ceva ce nu vrea sa faca, disonanta cognitiva se creeaza intre perceptiile (“nu vreau sa fac asta!”) si comportamentul persoanei (“am facut asta!”).

Fortarea propriilor limite apare in momentul in care persoana actioneaza in ciuda faptului ca acea actiune nu se conformeaza perceptiilor sale. Disconfortul aparut poate fi experimentat ca o stare emotionala negativa cum am ar fi anxietate, vina, rusine, manie, jena, stres etc. In aceasta situatie in care ajungem sa avem un comportament ce intra in contradictie cu o opinie a noastra, intrucat nu putem schimba trecutul, avem tendinta de a ne convinge ca ceea ce am facut este pana la urma justificabil. Astfel, chiar daca de exemplu ni se pare ca a fura este un comportament contrar opiniei noastre despre ce este corect si moral, am putea accepta uneori ca sunt situatii in care faptele noastre sunt justificate.

Putem concluziona din studiile lui Festinger ca o persoana care are din punct de vedere congnitiv doua elemente ce se afla in disonanta cognitiva, nu va suporta aceasta neconcordanta, ci va incerca sa o reduca, modificand unul dintre aceste elemente astfel incat sa se potriveasca cu celelalte. Reducerea disonantei se poate realiza prin modificarea elementului disonant, prin diminuarea importantei elementului disonant, sau prin adaugarea de noi elemente care sa mareasca consonanta. De exemplu: daca o persoana este pusa in situatia de a alege intre doua variante la fel de placute, ea isi va justifica alegerea cautand mai multe aspecte pozitive ale elementului pe care l-a ales.

Din pacate nu putem intotdeauna sa ne comportam asa cum consideram ca este cel mai potrivit din punct de vedere al conceptiilor noastre despre ce este bine, corect, moral sau in concordanta cu placerile noastre, insa ar fi indicat sa incercam sa fim cat mai mult in acord cu noi insine, sa ne potrivim comportamentul cu cognitiile noastre pentru a minimaliza astfel efectele disonantei cognitive : tensiune, stres, anxietate, neliniste, rusine, vina, nemultimire etc. Am putea sa devenim putin mai atenti la tendinat noastra de a accepta anumite opinii irationale, doar pentru a reduce diferenta intre ceea ce gandim si ceea ce facem, pentru ca din acest motiv de multe ori nu reusim sa invatam din propriile greseli. Se intampla acest lucru deoarece transformam greselile (cautand justificari) in comportamente acceptabile pentru a fi in acord cu noi insine.