Depresia postnatala

Am auzit cu totii despre depresia postnatala ,dar multi dintre noi nu stim cum sa ii facem fata si cum sa o depasim.

depresie2

Depresia post-partum este favorizata de atitudinea negativa din timpul sarcinii,de tensiunile in interiorul cuplului si cu anturajul,dar si de o toleranta scazuta la schimbarile ocazionate de prezenta bebelusului in viata mamei.
De foarte multe ori se intampla ca in mediul spitalicesc atentia sa ii fie refuzata mamei. Aceasta si bebelusul sunt despartiti, iar mama este tratata cu neglijenta sau chiar cu agresivitate de personal, acest lucru ducand la consecinte negative pentru cei doi.
In primele minute de dupa nastere, este necesar sa li se dea mamei si copilului posibilitatea de a fi impreuna.Mama careia nu i se ofera ocazia sa tina copilul in brate imediat dupa nastere se va simti devalorizata si incapabila ca mama.O importanta cauza a depresiei postnatale se considera a fi sentimentul mamei din primele ore de dupa nasterea copilului ca este o mama incompetenta.

depresie1

Se cunoaste faptul ca in 10 pana la 20 % dintre cazurile de depresii postnatale, apar tulburari de autoreglare la copil.Berger afirma ca : “ depresiile post-partum care dureaza mai mult de cateva saptamani au un impact de lunga durata asupra copilului si de aceea se impune diagnosticarea lor cat mai rapida”.
Depresia postnatala poate fi pusa in legatura si cu problemele de functionare a copilului.Un copil cu tulburari alimentare, de somn,bolnavicios sau cu un temperament mai dificil va solicita mai mult energiile slabite ale mamei si va putea sa declanseze sau sa accentueze depresia.
Exista trei tipuri de depresia postnatala (Wickberg):
1.depresia usoara a mamei care tocmai a nascut, care se leaga de modificarile fizice si endocrine din corpul sau.Aceasta depresie apare la 60% din mame si se manifesta prin iritabilitate, lacrimi, labilitate emotionala si anxietate, in prima saptamana de dupa nastere.
2. Depresia postnatala mai serioasa care afecteaza pana la 10-12% dintre mame. Se declanseaza din saptamana a patra de dupa nastere pana in cea de-a zecea si manifesta toate simptomele depresiei.
3.Psihozele post-partum care apar cel mai frecvent in prima luna.De cele mai multe ori este vorba de tulburari de dispozitie, in special depresive.Aceste depresii majore sunt deseori insotite de un delir hipocondriac sau melancolic centrat pe bebelus.Sentimentele de indignare, culpabilitate, idei legate de moarte ne fac sa ne temem de trecerea la un act suicidar si/sau infanticid si impun spitalizarea.Accesele maniacale sunt frecvente, insotite de halucinatii si delir.
Nasterea poate grabi decompensarea unei schizofrenii marcate printr-o agitatie deliranta, discordanta sau stare disociativa, cu retragere in sine, ostilitate, dezinteres pentru copil. 10-15% dintre psihozele postnatale evolueaza spre o schizofrenie.
Tratamentul acestor psihoze necesita adesea spitalizare, incercand sa se mentina legatura mama-copil pentru a preveni reactiile de respingere a bebelusului datorate unei separari lungi, care risca sa confirme mamei sentimentul ca este periculoasa si incapabila sa se ocupe de copil.

depresie 3

Suportul psihologic si crearea conditiilor pentru dezvoltarea relatiei mama-copil sunt necesare in cadrul spitalizarii.
Este importanta evaluarea femeii care vine sa nasca din punct de vedere al factorilor de risc de a dezvolta un sindrom depresiv.Printre acestia se numara: factori biologici,factori de predispozitie psihologica (relatii proaste in copilarie, maltratari, pierderea timpurie a parintilor etc.) si factori de mediu (evenimente negative ,cu mult stres, survenite in anul dinaintea nasterii). Se iau in considerare si factorii de risc perinatal obstetric (stres posttraumatic).
Ar fi utila si o monitorizare a lauzei intre saptamanile a patra si a 12-a, iar apoi o interventie cu mama si copilul.Impiedicarea suferintei copilului si a trecerii depresiei mamei la copil ar trebui sa fie o preocupare esentiala a specialistilor.

Bibliografie:
Psihologia dezvoltarii umane, Ana Muntean, Ed.Polirom, 2009
Marele dictionar al psihologiei- Larousse, Ed.Trei