Ce stil parental ai și cum influențezi performanța școlară a copilului tău?

Deși mulți dintre noi nu ne dăm seama, modul nostru de a ne comporta cu copiii influențează dezvoltarea micuților atât din punct de vedere emoțional cât și din punct de vedere al performanței școlare. De multe ori noi determinăm prin stilul nostru parental performața sub nivelul potențialului copilului și o motivație slabă și nici măcar nu suntem conștienți de asta.

Mulți dintre noi avem intenții bune, dar rezultatele așteptate nu se ridică la nivelul la care ar putea fi.

Stilurile parentale care pot influența negativ dezvoltarea copilului sunt: stilul supraprotectiv, stilul permisiv, stilul neputincios, stilul autoritar, stilul hiperemotiv, stilul cu expectanțe excesive, stilul care nu sprijină școala și stilul fără expectanțe.

Stilul supraprotectiv: părinții cu acest stil parental au ca principală grijă să se asigure că nimic rău nu i se va întâmpla copilului. Acești părinți cred că micuțul lor nu trebuie să fie niciodată frustrat, că nu trebuie să aibă eșecuri sau dezamăgiri. Uneori acești părinți le fac copiilor temele pentru a fi siguri că evită un eventual disconfort al copilului dacă nu va avea tema perfectă. Din păcate intenția părinților de a-i proteja va duce la dezvoltarea unor copii exagerat de sensibili, fără încredere în ei, dependenți de părinți sau de profesori. Copiii au nevoie să-și dezvolte autonomia necesară pentru a obține performanță și pentru asta trebuie să fie capabili să tolereze un grad de presiune, de frustrare și greșeli.

Stilul permisiv: părinții cu acest stil parental nu stabilesc reguli pentru copiii lor. Dintre toate stilurile parentale, studiile arată că permisivitatea excesivă este cel mai des asociată cu performanța sub nivelul potențialului. Copiii au impresia că dacă ei își doresc ceva ACUM, acel lucru trebuie să se și întâmple imediat. Dar pentru a avea performanțe școlare, copiii trebuie să își dezvolte toleranța la frustrare. Una dintre cele mai bune metode pentru disciplina unui copil este folosirea unui set de reguli pentru acasă.
Copiii nu au dezvoltate din naștere obiceiurile mentale necesare pentru a efectua sarcini pe care nu au chef să le facă, așa că regulile stabilite de părinți îi antrenează pentru efectuarea unor astfel de sarcini.

Stilul neputincios: Părinții cu un astfel de stil parental spun adesea : „ nu reușesc să conving copilul să stea în scaunul de mașină” sau „nu reușesc să conving copilul să își pună casca de bicicletă pe cap”. Unii părinți se simt neputincioși în influențarea comportamentului copiilor lor. Dacă nu manifestăm un comportament ferm de la început, copiii vor prelua controlul, combătând autoritatea părinților. De multe ori părinții nu se impun deoarece știu că dacă vor face asta, copiii vor plânge, vor fi nervoși sau îi vor respinge.
Un stil parental neputincios va face copilul să simtă că are puterea de a decide ce are chef să facă și ce poate evita. Pentru a obține rezultate școlare bune copilul are nevoie de fermitate din partea părinților.

Stilul autoritar: Sunt părinți care disciplinează cu mânie, le impun copiilor multe reguli fără prea multe discuții, comunică agresiv sau refuză să-și manifeste iubirea ca o pedeapsă pentru comportamentul copilului. Acest stil determină copilul să rezolve sarcinile de frica consecințelor. Copiii se simt anxioși, nepotriviți, ei nu știu niciodată cum sunt priviți de părinți. Se simt nesiguri și pot crede că nu se ridică la nivelul așteptărilor acestora.
Riscul cel mare ce poate apărea ar fi că e posibil ca, copilul să se răzbune pentru comportamentul părinților pe care îl percepe ca incorect, prin performanțe școlare sub nivelul potențialulul său : „Nimeni nu mă poate face să fac ceva din ceea ce nu doresc să fac”. Un pas important în rezolvarea acestei probleme este ca părinții să realizeze ce stil parental au.

Stilul hiperemotiv: Unii părinți se supără foarte tare atunci când copiii nu rezolvă sarcinile sau au eșecuri. Dar dacă ne supărăm des pe copiii noștri este aproape imposibil să le schimbăm comportamentul. E normal să fim îngrijorați, enervați, dar gradul supărării trebuie să se mențină la un nivel care ne permite să gândim normal. În momentul în care simțim anxietate crescută, vină ,furie, sau simțim că explodăm, cel mai bine ar fi să ne retragem pentru a ne calma, sau măcar să mimăm o față calmă.

Stilul cu expectanțe excesive: Un alt tip de părinți sunt cei care sunt mereu nemulțumiți de rezultatele copilului și îi repetă mereu că ceilalți se descurcă mai bine. Copilul observă că nu își poate mulțumi părinții și devine foarte stresat, putând ajunge să creadă că e inutil să mai încerce să îi mulțumească.

Stilul care nu sprijină școala: Unii părinți critică școala sau profesorii foarte mult în fața copilului, iar acesta începe să piardă respectul pentru școală și pentru autoritatea dascălilor. Cel mai indicat ar fi ca atunci când aveți preocupări sau nemulțumiri legate de școală să discutați direct cu profesorii sau cu conducerea școlii. Părinții au datoria de a-i respecta pe profesori. Astfel și copiii vor avea aceeași atitudine.

Stilul fără expectanțe: Unii părinți nu realizează cât de important este pentru copii să știe că părinții se așteaptă ca ei să muncească la școală și să obțină rezultate bune. Atunci când părinții au alte probleme, nu discută despre munca la școală sau nu asigură copiilor un mediu potrivit pentru studiu, copiii pot trage concluzia că școala nu este importantă și că nu contează ce rezultate obții.

Am prezentat stilurile parentale nepotrivite pentru obținerea unor rezultate școlare în conformitate cu potențialul copilului, deoarece e foarte important ca părinții să realizeze că interacțiunea dintre ei și copil influențează performanța școlară. Pentru ca dezvoltarea școlară a copilului să urmeze un curs adecvat este nevoie de implicarea activă a părinților, de manifestarea interesului, de calm, afecțiune, fermitate și motivare.
E important ca părinții să se analizeze întâi pe ei, să analizeze comportamentul lor și să schimbe ceva. Rezultatele copilului nu sunt întâmplătoare. Mediul de acasă, susținerea, implicarea părinților , motivarea contribuie la obținerea performanței școlare.