Anorexia nervoasă- ce este și cum putem preveni apariția ei

Modelele de frumusețe feminină prezentate în mass-media sunt din ce în ce mai slabe și obsevăm că tinerele din ziua de astăzi încearcă tot mai mult să aibă un corp asemănător cu cel al vedetei lor preferate. Dar până unde poate ajunge obsesia unui corp slab și a unei talii de viespe? Uneori până la apariția anorexiei nervoase.

Anorexia este o tulburare a comportamentului alimentar caracterizată prin refuzul individului de a menține o greutate minimă normală, prin faptul că acesta este extrem de speriat de o posibilă luare în greutate și prezintă o percepție deformată a conformației sau a dimensiunii propriului corp.

Pentru a se considera că este vorba despre anorexie se are în vedere ca greutatea corpului să fie mai mică de 85% din greutatea considerată normală pentru vârsta și înălțimea persoanei sau se calculează indicele de masă corporală. Dacă acest indice este sub 17,5 Kg/m^2 avem în vedere existența unei tulburări alimentare.

De cele mai multe ori persoanele afectate de anorexie pierd în greutate prin reducerea excesivă a cantității de alimente consumate. Încep prin a elimina alimentele cu valoare calorică mare, dar de cele mai multe ori ajung la o dietă foarte restrictivă care se limitează la doar câteva alimente. În majoritatea cazurilor persoana apelează la vărsături autoprovocate sau la consumul de laxative sau diuretice pentru a pierde și mai mult în greutate. Indivizii afectați de această tulburare se tem foare mult să nu ia în greutate sau să devină obezi. Și indiferent cât de mult scade greutatea lor, teama de a nu se îngrășa excesiv de mult crește.

Anorexia aduce cu ea și o percepție distorsionată, eronată a propriului corp, a conformației și a greutății. Persoana se simte supraponderală sau chiar dacă realizează că este slabă tot se confruntă cu obsesia că anumite părți ale corpului, cum ar fi fesele, abdomenul sau coapsele încă sunt prea grase. Indivizii afectați nu se pot controla să nu își verifice constant greutatea. Se cântăresc foarte des, se măsoară excesiv sau se uită în oglindă pentru a controla anumite părți ale corpului pe care le percep ca fiind grase.

Această tulburare începe de regulă la jumătatea sau spre finalul adolescenței și apare pe fondul unei stime de sine foarte scăzute și dependente de modul în care arată. De multe ori persoana cu anorexie a auzit critici din partea familiei sau a prietenilor la adresa corpului ei. De exemplu familia i-a atras mereu atenția că are fesele prea mari, sau să aibă grijă ce mănâncă pentru că se va îngrășa etc. Un alt factor predispozant ar fi lipsa unei rețele adecvate de suport social, lipsa unor modele pozitive în familie, un mod de gândire negativist și lipsa autocontrolului adecvat vârstei. Debutul poate fi asociat cu un eveniment de viață stresant. Persoanele cu anorexie consideră pierderea în greutate ca fiind o dovadă de control și de autodisciplină, în timp ce luarea în greutate este văzută ca un eșec și o incapacitate de a deține controlul.

Un simptom important ce apare în cazul femeilor anorexice este lipsa ciclului menstrual. Această modificare apare ca urmare a diminuării secreției de estrogeni. Amenoreea este de regulă o consecință a pierderii în greutate.

De cele mai multe ori indivizii anorexici neagă problema cu care se confruntă ori nu o conștientizează și nu consideră că este o problemă gravă.

Din păcate anorexia este însoțită de multe ori de simptome depresive, izolare socială, iritabilitate, insomnie, diminuarea interesului pentru activitatea sexuală. Uneori sunt indeplinite criteriile pentru tulburarea depresivă majoră. Se pot asocia și simptome ale tulburării obsesivo-compulsive, cum ar fi obsesii legate de numărul de calorii, sau în legătură cu cântărirea excesivă etc.
Apar frecvent sentimente de ineficiență, necesitatea de a controla mediul, perfecționism, labilitate emoțională și tulburări de personalitate. Probabilitatea de a exista o lipsă a controlului impulsului , cum ar fi abuz de alcool sau droguri și frecvența mare a tentativelor de suicid este foarte mare.

În unele cazuri este necesară spitalizarea pentru a se restabili o greutate sigură pentru viața persoanei afectate. Studiile arată că în cazurile în care este necesară spitalizarea rata mortalității este ridicată (10%) din motive de suicid, înfometare sau alte complicații medicale.

Având în vedere faptul că cu cât tulburarea este de mai lungă durată cu atât recuperarea este mai dificilă, este necesară diagnosticarea cât mai precoce.

Pentru a preveni apariția unei astfel de tulburări, ar trebui să avem grijă la comportamentul pe care îl avem față de cei din jurul nostru. Un pas important ar fi să ne axăm pe o educație ce are ca obiectiv sănătatea și nu greutatea. Să ne învățăm copiii să analizeze critic reclamele și mesajele nesănătoase promovate de mass-media.

Dacă ar exista o informare corectă asupra tulburărilor alimentare în rândul adolescenților, asupra gravității anorexiei , am putea spera la o scădere a tinerilor cu astfel de diagnostice.

Încercați să nu criticați modul în care arată cineva sau obiceiurile sale alimentare. Și nu faceți glume pe seama greutății sau conformației unei persoane pentru că puteți declanșa inconștient o boală gravă cu urmări dramatice.

Copiii noștri trebuie complimentați pentru ceea ce sunt și nu pentru cum arată. Chiar dacă le atrageți atenția cu bune intenții că ar fi cazul să mai slăbească sau să aibă mai multă grijă la aspectul fizic, durerea pe care o provocați și faptul că îi faceți să creadă că nici măcar familia nu îi acceptă așa cum sunt poate duce la apariția anorexiei.

Un mod de a preveni apariția anorexiei este descurajarea perfecționismului, deoarece acesta duce la apariția obsesiilor și a compulsiilor și nu face decât să agraveze problema.

Dacă aveți cunoștințe care suferă de anorexie recomandați-le să ceară ajutorul unui psihoterapeut. Cu cât intervenția este începută mai repede cu atât rezultatele vor fi mai bune și riscurile vor fi mai mici. Fără susținerea și îndrumarea unui psiholog este foarte greu ca persoana să controleze obsesiile.

Anorexia este o boală, nu este un moft, o dietă sau o încăpățânare a tinerilor!

Sorina Chicuş
Psiholog clinician – psihoterapeut
www.psihoterapiebacau.ro