Abilitatile necesare unui parinte pentru dezvoltarea armonioasa a copilului sau

Parintii au un rol decisiv in dezvoltarea copiilor lor.Pentru a-si indeplini acest rol cat mai bine ei trebuie sa cultive anumite abilitati si comportamente astfel incat sa poata creste o generatie de copii sanatosi atat fizic cat si psihic.

parinti3

Killen descrie rolurile parintilor ca fiind urmatoarele:
1. Abilitatea de a percepe copilul in mod realist. Asta presupune a nu-i atribui copilului sentimente si trairi care ne apartin.Asteptarile fata de copil altereaza perceptia realista a acestuia.Pe de alta parte, asteptarile pozitive vor influenta in mod pozitiv dezvoltarea copilului,pe cand cele negative se vor rasfrange ca atare in comportamentul lui.Perceperea copilul intr-un mod negativ poate duce la abuz fizic sau emotional.Parintii relationeaza cu copilul in functie de modul in care il percep. Mai tarziu insa,copilul va prelua atitudinea parintilor si va incepe sa se perceapa pe sine ca fiind “rau”, “prost”… conform imaginii si aprecierilor pe care parintii i le transmit.
De multe ori parintii vad in copilul lor sansa de a-si indeplini visele nerealizate.Un astfel de copil, daca nu este capabil sau nu este de acord cu ceea ce asteapta parintii,va putea doar sa se supuna sau sa se revolte fata de presiunea exercitata asupra lui.Indiferent de situatie, copilul plateste un pret nedrept, doar pentru ca parintii nu sunt capabili sa-l vada pe el, cu visele si dorintele lui, cu individualitatea lui.

2. Acceptarea responsabila a sarcinii de a satisface nevoile copilului. Copilul are de-a lungul dezvoltarii sale nevoi biologice ,dar si nevoia de dragoste, de sentimentul securitatii. Acest sentiment este dat de predictibilitatea si continuitatea vietii lui in relatia cu adultul care il ingrijeste, precum si de dragostea si emotiile pozitive pe care le traieste in interactiunea cu parintele.Un parinte iubitor, chiar daca din nestiinta sau din neputinta nu va satisface optim nevoile copilului, are sansa de a compensa prin iubire. Copii au nevoie si de experiente cognitive, sa observe, sa cunoasca,sa descopere, sa vada, sa incerce. Parintii iubitori il vor lasa pe copil sa incerce,facand ei eforturi pentru a reduce riscurile acestor incercari. Copiii au nevoie sa fie recompensati, laudati, apreciati pentru orice reusita.

parinti1

3.Asteptari realiste fata de capacitatea copilului de a coopera.Exista varste ale copilului care pun la grea incercare rabdarea si abilitatile parintesti. La 2-3 ani , negativismul generat de descoperirea sentimentului sinelui declanseaza la multi parinti iritare si chiar pedepse care nu vor atenua, ci dimpotriva,vor spori negativismul copilului. Cand un parinte se asteapta la note mari din partea copilului, in vreme ce acesta are probleme cu scoala, va aparea conflictul intre copil si parinte,conflict care poate duce la abuzul fizic si emotional al celui mic. La varsta pubertatii si a adolescentei, judecatile aspre pe care copiii le fac parintilor pot genera frustrare ce poate duce la comportamente abuzive asupra copilului.

4.Capacitatea de a interactiona pozitiv cu copilul. Reprezinta capacitatea parintelui de a se angaja pozitiv cu copilul in jocul, tristetea, bucuriile lui, in invatare si dezvoltare.Calitatea interactiunii cu copilul depinde de sensibilitatea fata de copil, capacitatea de a avea un comportament consecvent, diminuarea comportamentelor de control si pedeapsa.Modul de interactiune genereaza calitatea si tipul atasamentului copilului.Tipul de atasament al copilului isi va pune amprenta pe toate relatiile sociale cu persoanele semnificative de-a lungul vietii: cu partenerul de viata, cu proprii copii,cu prietenii.

parinti5

5.Abilitatea de a fi empatic cu copilul. Killen defineste empatia in relatia cu copilul ca avand trei componente: abilitatea de a diferentia si de a da un nume gandurilor si trairilor copilului, abilitatea de a se transpune mental in situatia copilului, abilitatea de a reactiona, de a raspunde activ, in functie de trairile copilului. Acompanierea emotionala a copilului este de cea mai mare importanta pentru dezvoltarea mentala si integrarea acestuia in societate.Daca parintele a avut o copilarie nefericita, capacitatea lui de a rezona afectiv cu copilul va fi mult diminuata.Copilul pe care il poarta in sine insusi, caruia nu i s-a dat atentie si nu i s-a facut dreptate, il face acum pe parinte incapabil sa dea atentie propriului copil, sa inteleaga ce se petrece cu el si mai ales sa-i inteleaga si sa-i aline suferintele.

6.Capacitatea de a considera prioritare nevoile copilului fata de nevoile proprii. Un parinte imatur va considera ca nevoile sale sunt mai importante decat cele ale copilului.Nevoile copilului il vor irita, ii vor starni frustrari si reactii agresive.Parintii imaturi isi vor face planuri tinand mereu seama de dorintele lor si nu vor fi capabili de sacrificiu pentru binele copilului.

7.Abilitatea de a-si stapani durerea si agresivitatea si de a nu le revarsa asupra copilului. Un comportament normal, benefic pentru dezvoltarea copilului, presupune amanarea reactiilor negative din momentele de stres intens, a glumi si a rade cu copilul, a impartasi bucuriile cu acesta.

parinti2

Siegel ne spune care sunt comportamentele care ar trebui sa apara la un parinte:

1. Comportamentele de colaborare cu copilul. In relatia parinte-copil , fiecare trebuie sa se simta inteles de celalalt si impreuna sa poata trai momente de placere impartasita.

2.Un alt comportament este dialogul reflectiv, in care parintele si copilul gasesc impreuna un sens celor intamplate si lumii in general.Cei doi vor numi,vor recunoaste si vor accepta trairile celuilalt.Dialogul reflectiv il ajuta pe copil sa isi accepte trairile , sa le poata controla, sa invete sa se calmeze.

3.Abilitatea parintelui de a repara relatia atunci cand aceasta se afla intr-un impas, intr-o situatie conflictuala este de dorit.Este important ca parintele sa il invete pe copil impacarea, deoarece rupturile de durata au puternice efecte negative asupra dezvoltarii copilului.Acesta invata ca exista discontinuitati firesti in relatiile cu ceilalti si invata sa depaseasca rupturile.

4.Este bine ca parintele sa gaseasca timp pentru povestiri coerente, prin care leaga intamplari trecute de cele prezente si de viitor.Continuitatea in timp este un element central al constiintei de sine.Naratiunea coerenta a parintelui despre viata sa, despre propria copilarie,il fac pe copil sa se simta ca apartinand unei familii, ca avand locul lui.

5.Parintii ar trebui sa comunice emotional cu copilul.Adica, trairile, bucuriile, emotiile acestuia sa fie impartasite de parinte.

Dad teaching chess to son.

Din punct de vedere psihologic, exista urmatoarele caracteristici dezirabile in profilul unui parinte:

a) Sa fie centrat pe copil.Astfel va dezvolta comportamente atente si iubitoare fata de copil.
b) Sa aiba incredere in sine.Aceasta il va face sa se simta mai putin anxios in rolul de parinte.
c) Sa fie flexibil si sa se adapteze nevoilor specifice ale copilului.
d) Sa fie receptiv,sensibil la semnele pe care le emite copilul.
e) Sa aiba o perspectiva pozitiva asupra vietii, bucurie de viata.Sa isi exprime emotiile pozitive si sa nu isi arate mania, nefericirea.
f) Sa se bucure de copil.Sa fie iubitor,sa ii faca placere sa se joace cu copilul .
g) Sa isi considere copilul ca fiind mai pretios decat bunurile materiale, si sa isi asume riscul ca , copilul e posibil sa strice unele bunuri.
h) Sa interactioneze adecvat cu copilul.Il va mangaia,il va lua in brate, il va privi si ii va zambi.Ii va da sentimentul ca este oricand disponibil pentru el.
i) Va facilita dezvoltarea copilului, nepedepsindu-l pentru greseli, dar aratandu-i ca a gresit, jucandu-se cu el, stimulandu-l potrivit varstei.

Toate aceste comportamente si abilitati sunt insemnele unui parinte matur, capabil sa-si iubeasca copilul.Inteligenta si un anumit nivel de educatie ale parintilor sunt caracteristici importante care asigura o baza pentru dezvoltarea normala a copilului.

Bibliografie: Psihologia dezvoltarii umane, A.Muntean, Ed.Polirom,2009